Vreau la tara


In timp ce unii plang dupa mare, eu plang dupa statul la sat, chiar si in perioada asta a anului cand e cancer si bate crivatul de-ti blestemi zilele. Sa iau soba in brate cand intru in casa, sa caut bunatatile lu’ mamaie prin casa (ea le ascunde, eu le gasesc; cred ca inca mai face chestia asta doar de dragul jocului), sa faca tataie tuica fiarta, sa ma joc cu cainele si sa miros a porc dupa aia, sa vad campul inghetat, sa ma urc pe bicicleta cand ma trimite tataie sa-i umplu sifoanele (acolo inca se face chestia asta), si sa mananc mult si bun. Si paine pe vatra..Sa adun turturi de pe streasina. Sa ies noaptea in frig doar ca sa ma bag inapoi in caldura plapumii (plapuma croita de mamaie acum o suta de ani) si sa se vada stele. ce mi-a trezit dorul? Uite asta:

Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele
te aşezi pe un podmol de lut.

Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din streşini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte.

Are si Blaga idei bune cateodata.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s