My side of the story


Si ajung acasa de la munci. a doua zi trebuia sa plecam la mare cu masina nu’stiu-cui. pe la 11 ma suna dansa plangand ca nu mai mergem la mare, mah, da’cu sughituri de zici ca i se termina lumea. esti nebuna, fii cu bagajul facut ca in 15 minute sunt la tine. am strans in rucsac nu stiu ce dracu ca de-a lungul zilelor ne-am dat seama ca am plecat si fara prosoape. da’nu conta, aveam ochelari de soare si muzica in casti.
Si ma duc spre dobreni, dragul nostru dobreni, cu taxiul, sun-o, asteapt-o, sun-o, asteapt-o, dumnezeii tai de femeie misca-te ca pierdem trenul si ai sa plangi iar. vine dansa ca o floricica radiind. ca ne-am certat in taxi nu-ti mai aduci aminte, nu? :)) nu cred, ca iti cam renegi romantele din perioada aia. urca-te in tren, lumea fumata, “sa moara mama ma simt ca in star treck” si alte d’astea. dansa dormea de rupea si facuse si monopol pe player, 6 ore de squander. 6. hotaram sa mergem la costinesti, vama care-mi place mie nu e de 1 mai. si mi-a trecut toata enervarea de pe drum cand am vazut marea la 7 dimineata. m-am linistit imediat. cautam cazare ca eram treaza de 24 de ore, am lasat-o pe dansa sa hotarasca, nu mi-a mai pasat; intram in camera, cea mai roz, roz, roz, ROZ, camera pe care ai vazut-o. zic mi-e somn, mi se rupe. “la 9 jumate suntem pe plaja”. da, dragoste, cum zici tu, dar sa nu aud despre handbal, sa nu te vad pe mess, sa nu aud, sa nu vad, sa nu simt. nu ma intorc bine pe partea cealalta, aud zvacul ala de pornit televizor, “echipa hcm…” cred ca glumesti, ma uit urat la dansa, ma intorc iar pe partea mea, atipesc, “stef, unde ti-e telefonul?”, ia-l, intra pe mess, numai taci. si pe urma incepe, da-i-ar dumnezeu sanatate, sa-si sune, ceea ce a parut, toata agenda. “daaa, am ajuns la mare, stef doarme, da doarme, si eu ma uit la handbal, bla bla, hihi haha”. Ti-as fi baut sangele atunci, old style, nu twilight style. hai sa bem cafea sa-mi treaca pornirile astea, cautam, cautam, canci, ne uitam la ceas, hai ca merge bere, una ingropata in nisip, una in mana, si da-i si prajeste-te, dansa tot cu telefonul povestind despre cum am dormit, fa baie de vreo trei ori in apa rece, razi, minuneaza-te, mai fa o baie, mai usuca’te, ti se face foame, mananci, te intalnesti cu niste oameni, te crucesti, te mai crucesti o data si-ti zici nu mai imi trebuie doamne, si te intorci la zen, la stat cu fundul in nisip, la bronzat prea mult. si hai la white horse, muzica ok, bere rece, de clatit ochii aveai cu ce, nu ne mai miscam de aici. Dupa miezul noptii, am luat-o spre somn. dansa iar cu telefonul, dar cui ii mai pasa. a doua zi, la fel, lejereanu, prea liniste, prea soare, prea bere, prea bun. un drum spre bucuresti, in care un nefericit a fost fortat sa ne asculte discutiile absolut cretine (eu recunosc), si ii ramanem recunoscatoare ca nu ne-a lasat in vreun camp de rapita. mi-am simtit zenul periclitat din momentul in care am pus piciorul in metrou, asa ca am ajuns in pirahnia, cu haine care sa-mi atinga pielea cat mai putin, si n-am plecat de acolo pana cand ceasul nu ne-a spus ca a mai trecut o zi.

Photo credits: Irina Popa

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s