Never Let Me Go


Se citeste cu:

Nu striga. Trebuie sa ii dai rabdare. Sa lasi sa se desfasoare totul in fata ta. Drama nu e evidenta, nu ai punct culminant. In ultima suta de pagini s-a legat totul.

“We all complete. Maybe none of us really understand what we’ve lived through, or feel we’ve had enough time”

Advertisements

Yo Ma Mamma

31 martie – Earth Hour. Ca in fiecare an, pe afara. De data asta asta in Izvor unde e un pic dezamagitoare organizarea. Dupa aia iesi la bere, ca doar nu te-oi duce acasa sa consumi curent? Care mai e rostul Earth Hour-ului altminteri (insert sarcasm tone here)? Si mai bei o bere, te mai crucesti de ce muzica se asculta mai nou, te crucesti cand iti dai seama ca ridici media de varsta dintr-un club (si nici macar n-ai riduri inca), mai bei o bere, incepi sa dansezi ca deh!? Mai inveti un dans, mai una alta, bagi o saorma dimineata (las ca ma fac eu frumoasa la 120 de kile) si se face dimineata. Cand cobori din taxi la Universitate, taximetristul coboara sa inchida usa masinii, ca tu n-ai fost in stare (prea multi tipa la tine ca le trantesti usa – ati uitat cand aveati dacie bah!) si iti striga “Domnisoara, tineti minte, azi e 1 aprilie!” Te uiti chioras, “Ziua pacalelilor, domnisoara!” Zambesti a prost si te duci acasa cu ratb-ul (Earth Hour, da?!). Pe la 7 te bagi in pat zambind a hai c-o fu bine. Si dormi visand cele mai misto structurate cosmaruri din viata ta. Si suna telefonul. Maica-ta e isterizata la telefonul ca de ce nu i-ai raspuns pana acum, ca s-a dat de ceasul mortii, nu ti-e rusine, tot tacamul. “Mama, n-am auzit, scuze, etc, bla-bla-bla”. “Vezi ca vine taica’tau, a zis ca in juma ajunge la tine”. Stii butonul ala de “panica, panica, panica, panica”? Eh asa esti tu acum, si te ridici intr-un picior, te gandesti ca puti, ai fumat toata noapte malboro rosu si n-ai cum sa scoti mirosul ala din plamani, si vezi cum e rimelul intins, si dezastru in casa, stai, cum faci? Maica’ta aude linistea prea lunga si… o pufneste rasul, da-i-ar dumnezeu sanatate. “Mamico, pacaleala de 1aprilie”. “Da-o dracu, mama!”

Asta a fost prima, ca aia de seara a fost urata. Dansa si cu dragul de frate’miu au crezut ca ar fi amuzant sa-ma anunte ca o sa stau cateva zile saptamana asta cu frate’miu. Si e urat sa pacalesti un om cu ceva ce isi doreste mult. Urat tare. Si de ziua pacalelilor maica’mea s-a distrat. Seara mi-a povestit tot ce a reusit ea sa pacaleasca. Asta e ziua preferata a maica’mii. Toata lumea ii ureaza de bine, ea rade toata ziua, si nu si-o ia niciodata. E enervant si asa e de ani de zile.

Ofer recompensa in torturi de ciocolata cu zmeura cui reuseste. Torturi am zis.

Filme pe care le-am vazut in februarie

 

Kiss Kiss Bang Bang (2005). Tembel film, multe momente “chiar au facut asta?!” Aduce un pic cu RocknRolla, dar asta ar fi urmatoarea etapa.
The Girl with the Dragon Tattoo (2011). Foarte tare imaginea, si povestea, mi-e suficient filmul, nu o sa ma apuc acum sa citesc cartea. Primul film in care l-am digerat pe nenea blond James Bond. Off topic, exista un singur Bond, James Bond si numele lui e Seann Connery.
Tinker, Tailor, Soldier, Spy (2011). M-am prins! HA! M-am prins care era spionul! Uite cum se umfla pipota in mine!
Loverboy (2011). Astia m-au pierdut la un moment dat. N-am mai inteles de ce, cum, de unde si pana unde?
Warrior (2011). Mi-a placut. Cam ca The Fighter. Si mi-a placut la fel de mult.
The Artist (2011). Da. Te-am vazut. Esti ok. Ai luat Oscarul? Si ce te lauzi?!
War Horse (2011). Un pic cam lung. Dar e o scena pe la mijlocul filmului care merita toata rabdarea. Plus ca am sarit in sus cand l-am vazut pe Toby Kebbell (care face un elogiu fumatului in RocknRolla de toata frumusetea). Am mai invatat ca daca n-ai caine, cumpara-ti o gasca. Poate fi la fel de eficienta.
Hugo (2011). Abia astept sa intre in cinema sa-l vad pe ecran mare, mare si sa ma bucur ca si copiii in fata magazinului de bomboane.
Tower Heist (2011). Buhuuuuu. Snoozefest. Am dooormit…
28 Weeks Later (2007). S-ar mai putea numi “Unde e Chuck Norris cand e nevoie de el?” Credeam ca zombie mai tari ca in The Walking Dead nu o sa mai vad ani buni, dar in primele 15 minute am respirat atat de putin…asta ramane pentru mine cel mai bun inceput de film.
This Means War (2012). Sau Boys Will Be Boys. Cea mai amuzanta comedie de la Crazy Stupid Love incoace. Si nu, nu e pleonasm la ce comedii am vazut in ultima vreme. L-as revedea oricand.
The Woman in Black (2012). Horror, dar nu foarte, jucarii creepy, am sarit de cateva ori, final previzibil, dar decent. Am pus cartea pe lista de citit.
28 Days Later (2002). E deja clar ca i’m a sucker pentru scenarii apocaliptice+zombie? Bun rau, rau. Zombie nu sunt atat de infricosatori ca in 28 Weeks..dar sunt acolo. Si o sa ma rog sa faca si 28 months later, si 28 years later, si 28 decades later si tot asa..

And the Link goes to:

Alta melodie mai buna ca shrinking universe de la muse nu se putea. Intai au fost versurile si pe urma filmul, sau intai a fost filmul si pe urma versurile?!